Premiul I – David Valentin – Orăștie
Moto: „Ultimii vor fi cei dintâi”
Prețul relaxării
Spre tine demarez în trombă, cu aprig scârțâit de frâne,
Un nor de fum se pierde-n urmă, dar amintirea ta rămâne,
Deasupra mea un roi de stele se-aștern pe-a cerului cărare,
Și eu gonesc nebun spre tine pentr-un moment de relaxare.
Nu am busolă, ci instinctul mă-mpinge să-mi înfrunt eresul,
C-o voce dulce de femeie mă ghidonează gipiesul,
Mă cătănește ca o soacră, ba uneori mă mai și minte,
Doar gândul că mă-ndrept spre tine mă face să mai stau cuminte.
Motorul urlă de durere sub cerul clar al dimineții,
E un falset de roți dințate și în cilindri bat tacheții,
Accelerez cât pot de tare, cu riscul să calez motorul
Și-apăs pân’ la refuz pedala băgându-mi pân’ la fund piciorul.
Vreo trei găini cam matinale și-au dat obștescul lor sfârșit,
Subestimând cu rea-credință că sunt lulea de-ndrăgostit,
Din boxe se revarsă lieduri, un gângurit de porumbei,
În timp ce zbor precum hultanul, visând la pupăza din tei!
Dar iată, zborul mi se frânge, m-așteaptă un picaj amar,
Dintr-un boschet apar maimuțe, dar înarmate c-un radar,
Pământul dintr-o dată-i searbăd și trist m-asfixiez total,
În timp ce Garcea de o oră tot scrie un proces verbal.
Am demarat din nou, iubito, uitând vigoarea tinereții,
O să ajung cumva la tine… dar banii i-au luat sticleții!
Deschide articol