Premiul 1 – Daniel Bratu
Moto: „Fake, no fake, take it easy…”
În lumea noastră-i liniște și pace,
ne zboară porumbeii peste plai,
ne pupă muze-n frunte, tunul tace,
sărim sătui în valul de mălai.
Avem benzină-n cizme, motorina
e dată contra gratis, na poftim!
ne deplasăm și-n curte cu mașina
iar gaze-avem atâtea că plesnim.
Nu-s maladii, e plin de sănătate
tot omu-n orice parte de pământ,
ruine nu-s, ci falnice palate
și dracul gol e-n straiele de sfânt.
O caldă bucurie ne-mpresoară,
nici ceartă nu-i, durere ori suspin,
trăim în armonii ca de vioară
și nemurim puțin câte puțin.
Nu-s bombe, ci o mie de bomboane
agricole plesnesc peste cărări,
nu fug în pribegie milioane,
ci pleacă-n stațiune, la plimbări.
Nu sar spitale-n aer, ci se mută,
cumva, la un etaj superior,
bolnavii, c-o nevoie absolută
de-a fi cu Dumnezeu de partea lor.
Nu cad din cer rachetele meschine
și nu-i picaj al dronei în călduri,
ci, pentru-Olimpiadă, gospodine
fac tir c-un borcănaș cu murături.
Se veselesc vecinii în hârjoane,
și-n joacă-s colonii de mincinoși,
ce-s prinse-n luptă dreaptă cu plutoane
de babe cu platouri de gogoși.
Eroi se nasc întruna și învie,
ca într-un carambol universal
și-n viața asta bună, sine die,
oricine moare-i caz ficțional.
Se pupă toți, evreii cu arabii,
nevestele cu pupăza din tei,
chinezii cu texanii, grași cu slabii,
cu hoții, proștii. Rușii, între ei.
E-o liniște cum n-a mai fost. Și pace.
Natura înflorește peste plai.
E-n aer porumbelul, tunul tace,
iar noi plutim pe valul de mălai.
P.S.
De mă-ntrebați de titlu, e-o-ntrebare
ce nu mă face să vă spun decât
c-așa fu tema, știe orișicare.
E vorba doar de Fake și atât.
În crâșma veche stam, cu lumea roată,
la masa de placaj, aghesmuit
și nu credeam, îți jur, să se mai poată
să-ți povestesc chiar tot ce-am auzit.
Că multe știri venit-au despre tine –
din urma ta, ca marele alai
ce-l poartă doar alaiul de regine
din basmele pârdalnicilor crai.
C-ai fost cu unu`, Nae Buburuză,
setos și îmbibat ca un buret,
ce n-a mai pus de-atunci alco`l pe buză
și-a dispărut deloc f.f. încet.
De-un altu`, mister Relu Trotinetă,
din deal, cu pantalonul șifonat,
se-aude-acum că-i dungă, doar, de cretă,
pe-asfaltu` gri, de cât mi l-ai călcat.
C-ai stat ca-n rai cu nenea Țopăilă
și-atât de mult c-un măr l-ai îndopat,
că-i azi, din el, doar bustul de argilă
pe care păsări s-au… aglomerat.
C-ai fost la tei cu Gore Burebista,
te-a tot plimbat c-o Dacie prin crâng,
iar azi îl șterg copiii, cu batista,
din poza de pe cruce și îl plâng.
Că, martor e-un pifan, maiorul Mura
te-a dus la tras cu arma-n poligon
și-i azi erou, udat cu picătura,
la monument, în schimburi, de planton.
Că Jan Costello, Zane Barbanera,
Fitil Țuicaru, Nică Zucănberg,
ți-au fost și ei și alții-ai mamei Terra,
iar astăzi nu-s și urme li se șterg.
Am plâns un pic, în barba mea regală,
de-aceste vești ce tare m-au mâhnit…
Regina mea să fie-o criminală?
Un gol aveam în pieptu-mi de granit.
Dar slavă, Doamne, Ție, când spre casă
am dat să plec, cu sprijin pe pereți,
văzut-am într-un colț, cântând, la masă
toți pomeniții,-n grupul de glumeți.
Strigau măscări în vers (de umplutură)
de răsuna întreg restaurant,
când am trecut, râdeau fără măsură
și mă priveau cumva insinuant.
M-am liniștit de-acum, iar viața-i roză,
aștept să vii, cu-n re`nviat fior,
și-n ciuda suspiciunii de artroză
să ne iubim, picior peste picior.
Că gura lumii-i gură… nesătulă
în măcinarea marilor prostii,
iar parte dacă n-ai de-un pic de hulă,
e ca și cum degeaba ai trăi.
Așa că hai, iubito,-n alte spații,
să nu ne dibuiască paparazzi…
Concursul s-a sfârșit, aștept să sune
un om din juriu, ori vreun barosan,
să-mi spună c-am un premiu grandoman
ori chiar și-o amărâtă mențiune.
Să mă fălesc și eu cotidian,
să fiu tratat ca ultima minune
ce se revarsă-n versuri și compune
cu un talent de suprapământean,
am dat trohei, dactili și rime, rune,
toți iambii, amfibrahi din geamantan,
din anapeștii calului bălan
trimis-am cel puțin o legiune.
M-am dat deștept ca un olimpian,
ori guru-n prozodie,-n acțiune,
am dat orice, oricât și-o rugăciune
pe lângă cardul ultimului ban.
Promis-am loc de vis la pensiune,
o lună de pe cer și-un deltaplan,
un car cu boi și-un Pegas ortoman,
un chioșc în rai și-o mină cu cărbune,
găleți cu vin, hambarul dolofan
cu grâu, porumb și-o televiziune,
un răsărit și-un colț de soare-apune,
o piramidă-n plai fenician…
N-am dat, vă jur, nici vreo promisiune
și nici de-un dar n-aș ști c-am dat să zic,
a fost o știre falsă, doar pe bune
aș fi putut un premiu să-l ridic.
De-acum e clar, cu multă-afecțiune,
vă spun cinstit: N-am câștigat nimic….