Afise festivalPremianti grafică satiricăPremianți epigramăPremianți poezieGalerie foto

Premiul 1 – Nima Shahmiri – Iran


Premiul 2 – Pepe Sanmartín – Peru


Premiul 3 – Maya Tcholakova – Bulgaria


Premiul 3 – Rajeendra Kumar – India


Premiul “George Gavrilean” – Wilber Chavarria Centeno – Nicaragura


Mențiunea 1 – Pavel Constantin – România


Mențiunea 2 – Jin Xiao Xing – China


Mențiunea 2 – Vojtech Krumpolec – Slovacia


Mențiunea 2 – Zhaleh Yoosefinezhad – Iran


Mențiunea 3 – Luc Descheemaeker – Belgia


Mențiunea 3 – Alexander Sergeev – Rusia


Premiul Viorel Corodescu ”COV” – Bortă Ambrozie Ovidiu (BOA) – România


Premiul I – Grigore Chitul – Bistrița

Moto: „Distanţarea prin apropiere”

1. Anxietate pandemică
Cum ştirea despre relaxare
S-a reluat, ar fi absurd
Să n-o fi auzit oricare.
Dar dacă e Covid-ul surd?

2. Yoginul şi criza mondială
Să fii cu capu-n nori e-o şansă,
Dar astăzi aş părea neom
Să stau în „lotus” ca în transă,
Când toată lumea e în pom.

3. Marinarul şi bazarul
Pe feribot, în Marea Marmara,
Stând în hamac, mă leagăn monoton
Şi c-un pahar de rom m-aş relaxa,
Dar n-am găsit la turci un tirbuşon.

4. Vara pe uliţă
Pătruns de relaxarea de la ţară,
Aud în zori cocoşii, foarte clar,
Un cor de greieri melomani spre seară
Şi noaptea, când se-mbată, …un măgar!

5. Oportunitate
Relaxarea, pusă în contextul
Unei mult prea călduroase veri,
Îţi oferă la Humor pretextul
Să-ţi răcească Gura două beri!


Premiul II – David Valentin – Orăștie

Motto: Ultimii vor fi cei dintâi

1.Relaxare

Calmant bio
Mă arde-un foc, dar nu contează,
Am sânge de-aventurier:
Noroc că mă mai relaxează
Nevasta unui pompier!

La moaște
Când nervii intră în sevraj,
Nu mă calmez privind la stele,
Ci fac un scurt pelerinaj…
Pân’ la mormântul soacrei mele!

Clarificare

Mi-am prins nevasta cu un popă-n pat,
În timp ce se iubeau pe o saltea;
I-am dat doi pumni, apoi m-am relaxat…
Că nu slujea în parohia mea!

Trăiască berea!
Beau berea „Ciucaș”, însetat,
C-un cerb, pe plaiuri carpatine
Și sunt extrem de relaxat…
Că-i mai încornorat ca mine!

2.Humor

Humor-oraș predestinat
Chiar la Humor, Ștefan Cel Sfânt
A strănutat cumplit în cramă
Și balonat, scăpă un vânt…
Lansând concurs de epigramă!


Premiul III – Stelică Romaniun – Ploiești

Motto: Verba volant

Relaxare-n pandemie
Cum nu-mi doresc nebun să mor,
Mă relaxez pe-această criză
În casă, la televizor,
Atunci când nu-i băgat în priză.

Unui parlamentar
S-a relaxat întreaga viață,
Dar votul l-a făcut un domn:
Se scoală dis-de-dimineață,
Să meargă-n parlament … la somn.

Edilitară
Trăim în stresul citadin,
În noxe, zgomot și putoare,
Dar parcă nu le simți din plin
Ca-n locuri pentru de relaxare.

Prietenie
Amicul meu, de-o perioadă,
Îmi zice să mă-nsor și eu,
Că nu suportă să mă vadă
Atât de relaxat mereu.

Ciocănitoarea – definiție
O pasăre cu ciocul tare
Sau gură la cuvântătoare,
Pe care-l folosește des
La relaxare ori la stres.

Politically correct
Albastru pur de Voroneț
Sau roșu unic de Humor,
Acuma nu-s la mare preț,
Că negru-i cel … dominator.


Mențiunea I – Laurențiu Florentin Ghiță – București

Motto: Relaxativ

Odihnă la Gura Humorului
De vreţi o relaxare la Humor,
Veniţi aici în perioada-n care
Se ţine Festivalul de Umor…
Vedeţi atunci pe naiba relaxare!

Umoristul
Este scriitorul care ştie
Ca, prin harul său concret, sublim,
Să se relaxeze-atunci când scrie,…
Nu ca noi atunci când îl citim!

Viaţa la bloc
La orele când, pentru relaxare,
Se recomandă linişte deplină,
Se tot găseşte câte unul care
Se relaxează cu o bormaşină.

Concediu pe litoralul românesc
Am fost acum trei săptămâni la mare,
C-aveam nevoie de o relaxare,
Şi-atât m-am relaxat şi mi-a fost bine,
Că încă iau şi-acum Algocalmine!

Metodă de „relaxare”, la munte
La munte, în relâche de vă veţi duce,
În caz că vi se face de fumat,
Luaţi ţigări destule, sau trabuce,…
Că altfel trag în aer ozonat!


Mențiunea II – Cătălina Orșivschi – Vama, SV

Motto: Gugustiuc


OFUL UNUI DEMNITAR

Când să mă relaxez și eu,
Că mi-am scăpat acuma pielea,
Constat c-oriunde, tot mereu,
Există-un cui al lui Pepelea…

LA NOI ÎN ȚARĂ, DUPĂ PANDEMIE
Suntem săraci, flămânzi și goi,
Dar vin și timpuri mai firești
Când ne vom relaxa și noi…
Pe la calendele grecești.

EVIDENȚĂ
Noi doi ne relaxăm frecvent:
Eu, în balcon, c-o bere bună,
Visând că totu-mi merge strună,
Tu – de doi ani în Parlament.

CONFORMARE
Vreau să mă relaxez eu și
Atent, mă conformez pe dată,
Că n-o s-o fac cu soața, ci
Cu șefa, căci e vaccinată.

EPIGRAMIȘTII PIERD TEREN ȘI SUSȚINĂTORI
Susținătorii-s tot mai rari,
Ici, colo, mai găsești vreunul…
Și la Humor, din doi primari,
Rămas-a unul.


Mențiunea III – Ion Ruse – Săcele, CT

Motto: Călugărul din vechiul schit

CORIGENT LA DIRIGENȚIE
La noi, s-a relaxat învățământul,
Atât de mult, încât mă trec fiorii:
În școală doar elevii au cuvântul
Și își notează, drastic, profesorii.

REVENIREA LA NORMALITATE
Ca un parlamentar, valabil,
Declar, scăpat de suferințe:
Nimic nu este comparabil
Cu relaxarea la ședințe!

TRAI PE VĂTRAI
Arunc de astăzi purgativul
Simțind din plin normalitatea,
Fiind chiar simplu și motivul:
S-a relaxat fiscalitatea!

FĂRĂ GRIJI
La sfert de veac e relaxat
Având asigurat voinicul
Venitul minim garantat…
Cât este-n pensie bunicul.

FESTIVAL BUCOVINEAN
Din presă am aflat o știre,
Că la HUMOR, de mergi, asiști,
Cum e admis, la mănăstire,
Soborul de… epigramiști!


Premiul I – David Valentin – Orăștie

Moto: „Ultimii vor fi cei dintâi”

Prețul relaxării

Spre tine demarez în trombă, cu aprig scârțâit de frâne,
Un nor de fum se pierde-n urmă, dar amintirea ta rămâne,
Deasupra mea un roi de stele se-aștern pe-a cerului cărare,
Și eu gonesc nebun spre tine pentr-un moment de relaxare.

Nu am busolă, ci instinctul mă-mpinge să-mi înfrunt eresul,
C-o voce dulce de femeie mă ghidonează gipiesul,
Mă cătănește ca o soacră, ba uneori mă mai și minte,
Doar gândul că mă-ndrept spre tine mă face să mai stau cuminte.

Motorul urlă de durere sub cerul clar al dimineții,
E un falset de roți dințate și în cilindri bat tacheții,
Accelerez cât pot de tare, cu riscul să calez motorul
Și-apăs pân’ la refuz pedala băgându-mi pân’ la fund piciorul.

Vreo trei găini cam matinale și-au dat obștescul lor sfârșit,
Subestimând cu rea-credință că sunt lulea de-ndrăgostit,
Din boxe se revarsă lieduri, un gângurit de porumbei,
În timp ce zbor precum hultanul, visând la pupăza din tei!

Dar iată, zborul mi se frânge, m-așteaptă un picaj amar,
Dintr-un boschet apar maimuțe, dar înarmate c-un radar,
Pământul dintr-o dată-i searbăd și trist m-asfixiez total,
În timp ce Garcea de o oră tot scrie un proces verbal.

Am demarat din nou, iubito, uitând vigoarea tinereții,
O să ajung cumva la tine… dar banii i-au luat sticleții!

Yoga românească

Un doctor ce la o terasă l-am întâlnit din întâmplare,
Mi-a sugerat că am nevoie de cuvenita relaxare,
Să îmi pun ordine în gânduri, ca-n poeziile lui Goga,
Ca chakrele să se-alinieze, pe scurt, să-ncep să practic Yoga.

Cum sufeream de cumplit de-o vreme în urma unei deziluzii,
Cu gândul la femei frumoase și băi lascive în jacuzzi,
M-am prezentat urgent la sală ca un oricare prozelit,
În care practicau elevii conduși de-un Guru renumit.

Un tip smolit purtând turbanul și-o haină ca și o sutană
S-a înclinat vioi de spate și-a salutat în indiană,
A explicat cu greutate, fiind cel mai înalt în rang,
De nimburi și de energie și mai ales de Yin si Yang.

Cu fel și fel de exerciții și texte scoase din dulap,
M-a pus să fac flotări o mie, să stau în mâini, să stau în cap,
Ca mintea mea cea de pe urmă, sub greutate să coboare,
Spre creierul ce sta în locul ce-i rezervat pentru picioare.

Mi-a ordonat să mânc legume, dar numai când arată ora,
Că am ajuns în patru labe precum un iepure Angora
Și behăiam în gura mare ca și o capră sau ca vaca,
Ce umblă liberă pe stradă pe la Calcutta sau la Dacca.

După vreo două luni jumate de suferință și delir,
Ajuns-am ca o arătare, având o barbă de fachir
Și am fugit acas’ la mama, care plângând amar, cu jale,
M-a pus pe linia de plutire cu drob, cârnați și cu sarmale.

Să scapi de griji și de necazuri, să ai o dulce relaxare,
Nu–i indicat în cap să stai, e mult mai bine pe picioare!

Weekend la Techirghiol

În weekend, findcă-i cald și este vara
Plecat-am pentr-o zi la Techirghiol,
Cu-a mea nevastă, soacra și cu fiara,
Să facem toți, o cură cu nămol.

Mi-am înfundat urechile cu vată,
Luai vreo trei calmante,-o aspirină
Și am strigat c-o voce tremurată,
Să suie toată lumea în mașină.

Doar Rex, o fire foarte calculată,
Cum presimțea că-ncepe balamucul,
Să n-avem vreo explozie la roată,
Răci vreo cinci minute cauciucul.

După vreo două ore infernale,
Cu certuri și lătrat intempestiv,
Ajuns-am cu un car de sarsanale
Pe plaja populată intensiv.

Ne-am aciuat pe lângă o pereche,
Vopsiți ca niste bivoli rumegând,
Iar el, fiind văcar de viță veche,
Vedeam că o mulgea din când în când.

Având o alergie la lactoză,
M-am dezbrăcat rapid, până la slip,
Privit cu interes de o batoză,
Jumate îngropată în nisip.

În stânga mea stătea un chip angelic,
Cu siliconul adolescentin,
Ce sub nămolul negru, sapropelic,
Părea că-i o statuie de Rodin.

O palmă grea mi-a amintit de tata,
Pe ceafă, dar c-un nor de stele noi:
Era chiar soacra, care cu lopata,
Mi-a pus pe spate-o roabă de noroi.

Nevasta m-a mânjit și pe figură
Și afișez un negru de catran,
Arăt precum un drac în bătătură,
Căci coarne știu că am de peste-un an…

Acum fiind perfect acoperit,
Am dispărut subit, plutesc în Rai,
Doar Rex, acest cățel nesuferit
Se tot ținea de mine ca un scai.

L-am păcălit în fine și sunt solo
Mă bucur și sub arșita amiezii,
Sunt ca un șef de trib, un Marco Polo,
C-un cârd de fete negre, pe Zambezi.

Nămolul ne-a unit aici, pe dune,
Prin tufe ne jucăm necontrolat
Și pot să jur, că nimenea, pe bune,
Nu cred că simte că-i discriminat.

Mă relaxez, nevasta e departe,
Iar soacra e în apă permanent,
Deși nămolul nu te-nvață carte,
Te face sigur mai inteligent.

Luai cinci kilograme într-o oală,
Mă ung acasă, timp nu pierd deloc:
Voi fi precum Cabral în pielea goală,
Când consolez vădanele din bloc!


Premiul II – Ana Drăgoianu – Țânțăreni, GJ

Moto: ARMY BOYS

Filosofia relaxării

Sunt geniul nenuntit al marii relaxări
Şi vă poftesc pe toţi în bătătura mea!
Urmare-a unui curs de psiho-provocări,
Acuma, stau întins, corect pe duşumea.

Sunt muşchii relaxaţi, adio încordare
Căci Yin-ul şi cu Yang-ul valsează pe tavan,
Iubesc această zi ţesută-n evadare
Chiar dacă soaţa urlă că sunt un bolovan…

Eu doar mimez încet bolborositul ei,
-Socrate sunt, Xantipo, renunţă la urlat!
Ameninţarea ta nu are un temei,
Căci între vin şi ţuică să ştii c-am oscilat!

Mă relaxam, nebuno, de ce-ai venit să strici
Conexiunea-mi clară cu filosofii greci?
În cursa răzbunării, şi-acuma ai să pici,
De zilele-ţi banale, tu, sigur, n-ai să treci!

Târât de păr prin casă, mereu batjocorit,
Întors din drumul meu, şi-alergic la schimbări,
Un filosof la bar, dar prost căsătorit,
Par geniul nenuntit al marii relaxări!

Vremea relaxării

S-a anunţat la ştiri, dar scrie şi-n ziare
Că-n iunie va fi celebra relaxare
Şi renunţând la măşti, ieşiţi ca din tranşee
Vom invada nebuni, biblioteci, muzee…

Ne-am schilodit pandemic pe facebook mai mereu,
Ne-am plâns de milă, frate, ştiind cât e de greu
Închişi cu soacre, jur, Preabunule Părinte,
Prin ce-am trecut nu pot descrie în cuvinte.

Dar iată că răsare din nori un soare blând
Şi vom zburda ca iezii pe pajişte aflând
Că viaţa e frumoasă, şi-n minte-om răsuci
,,Poemele luminii’’ de lumea s-o cruci.

Nici ploaia şi nici frigul, c-aşa e pe la noi,
Nu vor opri elanul, de luni şi până joi
Ne vom trăi momentul în stilul năzdrăvan
Vom recita prin parcuri din Gârda, Moldovan…

Şi relaxaţi la culme-n organice trăiri,
Mai vaccinaţi sau nu, cuprinşi de fericiri
Ne-om dichisi, căci Todo, artist fenomenal,
Ne-o face zeci de poze, deci, hai la Festival!

Relaxare românească

Poporul tot vibrează,
C-aşa e-n România,
De azi se relaxează
La noi economia.

Să ştiţi că n-am greşit,
De unde relansare?
Politic ne-am ţicnit,
Deci, nu avem mişcare.

Vrem ruperi în figuri
Şi nebunii mai dese,
Guvernul ia măsuri,
La scaune şi mese.

Prin parlament e jale
Că sforăie băieţii
Cu pensii speciale
De crapă toţi pereţii.

Ministrul X, constat
Că nu-i în catastife,
Şi-un secretar de stat
E dus prin Tenerife.

Pe nu ştiu care listă
Au pus cu drag parafa
Şi, astfel, ei există,
Când îşi ridică leafa.

Sunt specimene rare,
Nu-i vorba, azi, de glume,
Atâta relaxare
Nu-i nicăieri în lume!


Premiul III – Grigore Chitul – Bistrița

Moto: Distanţarea prin apropiere

1.Nebunia, pandemia şi relaxarea

De la-nceput am spus că-s prototipul
De om imunizat doar prin hrănire
Cu pătrunjel şi că-i o amăgire
Când masca-ascunde jumătate chipul.

Am refuzat vaccinul cu-ndârjire
Căci am văzut pe net, odată, clipul
Cu cei ce vor, plantând în masă cipul,
Să controleze-ntreaga omenire.

Fiindcă sunt un sceptic din născare,
Eu pandemia cred că-i făcătură
Şi s-a făcut prea multă tevatură
Cu-acest Covid stupid şi, prin urmare,
Cum nu prea pot să mai respir pe gură,
Mă relaxez şi-aştept o intubare.

2.Sentimentalism şi mercantilism

Iubita mea, ne-am întâlnit, ştii bine,
La Kaufland, în raionul de legume,
Era în jurul tău atâta lume
Dar eu priveam, pierdut, exact la tine.

Pe loc am vrut – deşi mai sunt cutume –
Să îţi ofer, ca unei mari regine,
Un broccoli bogat în vitamine,
De nu m-aş fi ciocnit de trei huidume.

Azi cumpăr relaxat, având emoţii
Doar când mai iei ciuperci cu maioneză
Şi-ntrebi de ce nu au fotosinteză,
Căci pierdem timp, din nou, ca idioţii,
În loc să cumpărăm mai în viteză
De toate, luni şi marţi, când au promoţii.

3.Relaxarea de gen masculin

Să stai pe canapea cu nonşalanţă,
Să nu gândeşti nimic, privind tavanul,
Să nici nu ştii de unde-ţi vine banul
Pe care o să-l toci cu eleganţă,

Să ai haremul propriu – ca sultanul –
În care să păstrezi echidistanţă
De soaţele ce dau mereu din clanţă,
Spunând că leneveşti ca mocofanul,

Iar la TV, când e un meci mai tare,
Să-ţi vină berea, când ridici o mână,
Să aibă fotbaliştii noştri vână,
Să-i batem iar pe toţi în deplasare
Cu ce avem şi noi la îndemână
Şi-atunci putem vorbi de relaxare.


Mențiunea I – Vasile Vajoga – Iași

Moto: Hihihi-uri

SONET CU DOM’ PRIMAR

Daa! Primăria!… Cuuum? Cu dom’primar?
E… pe teren, păi, unde vrei să fie,
Când vezi că plouă într-o veselie
De-i drumul inundat pe un hectar?!

Pârâu-a rupt un dig și e calvar;
Sub ape-i încă o gospodărie
Și-s izolați, în Crama lui Ilie,
Toți cei de la concursul literar!

Cu cine-ai zis?… Cu Nelu Moldovan??
Păi, Nelu nu mai e primar de-un an;
S-a săturat de griji și tracasare.

Acum își bea cafeaua pe-ndelete,
Cu gândul la o carte de sonete,
În cea mai relevantă… relaxare!!

SONET RELAXAT

Veni și mult dorita „relaxare”
Simțită ca un soi de mângâiere;
La „Bolta rece”, halbele cu bere
Așteaptă micii calzi de pe grătare.

Pe la terase,-n târg, e zarvă mare
Sub teii înfloriți sub adiere
Și-arome-atât de ospitaliare
Trezesc ascunse pofte-n fiecare.

Abandonând aceste măști stupide,
Un zâmbet sincer fața ne-o deschide
Și-ne-ncolțește-n inimi veselie.

Iar bucuria e atât de mare,
Că, îmbătat de-această relaxare,
Eu chiar că-mi bag picioru-n pandemie!

SONETUL ÎNDELUNGATEI CĂSNICII

Câțiva primari entuziaști din sate
Au hotărît s-acorde recompense,
Crezând c-or face bucurii imense
La cei cu căsnicii îndelungate.

Și după niște căutări intense
Eu au găsit vreo trei perechi uitate
Și-acestea fură toate invitate
Să dea la tinerei povețe dense.

Iar Moș Ion al lui Bostan Ilie
A explicat că-ntreaga-i căsnnicie
A dus-o greu, cu juguri și țăruși:

Și totuși, cunoscu și-o relaxare:
E vorba despre perioada-n care
A stat opt ani prizonier la ruși!


Mențiunea II – Sanda Nicucie – București

Moto: Relaxare… humanum est

Relaxare

Braşov, Sinaia sau Predeal…
Intr-o cabană să fac focul.
Sau poate plec înspre Ardeal,
Deşi nu prea contează locul.

Vreau relaxare! E normal,
Am obosit – la dracu jocul!
Mă doare spaţiul virtual…
În care mi-am pierdut norocul…

M-am vaccinat în primul val,
Deci, iau pisica şi tot blocul,
Halatul, rochia de bal
Și plec să-mi oblojesc bojocul…
Braşov, Sinaia sau Predeal…

Nepăsare

Am niște ani,
sunt cam mamaie,
fără de bani,
ca barza-n ploaie
ori la tigaie…
s-alerg nu pot
să stau nu vreau
cu nervi cu tot.

Nu vreau oglindă,
dați-mi o grindă,
dați-mi broboadă,
să-mi prind la gât
tot ce-i urât,
să nu se vadă,
mai mult decât…

Nu vreau istorie,
pământ și glorie,
nici bani la cec…
să stau nu vreau,
să vreau nu plec,
doar apă beau
și râd în zare,
că-i relaxare –
cântă-o cicoare
ca duda-n… soare.

De azi mi-e bine
și dor de tine,
astfel încât,
în țoale Gucci,
hai pe la mine,
să-ți curgă mucii,
să-ți dau papucii
și cam atât…


Aoleu, ce ploaie vine!

Iubire, plouă la Focșani!
Parcă-i o gară din alt veac
În care tu erai burlac,
Iar eu aveam vreo cin`șpe fani.

Iubire, plouă la Focșani!
Și trenul scârțâie ”oac-oac”,
Parcă-i o plută într-un lac
În care-not de mii de ani.

Iubire, plouă la Focșani!
Tu griji nu ai, eu griji nu-mi fac,
E-o ploaie rece de doi bani,
Cu stropii mari de țac și pac.

Iubire, plouă la Focșani!
Cu stropii mari de țac și bum,
Cu găletușe și bulbuci
Și care s-a oprit, de cum
Ajunse trenul la Tecuci.

Iubire,-i noapte în Vaslui,
Oprit-a trenu-n gara lui,
Eu nu cobor, nici nu mă sui,
Ce noapte neagră-i în Vaslui!
Tu haidi-hai și hai că nu-i…

Iubire, norul face sluj
Și plouă iar, cu stropii grași,
Dar nu știu cum, că-n loc de Iași,
M-am relaxat, mi-am dat un ruj,
Și m-am trezit taman la Cluj…


Mențiunea III – George Eftimie – Buzău

Moto: Concordie

Relaxare

Mi-a fost de folos nesperat astă-iarnă
Căciula, sumanul, din mielul plăpând,
Când gerul din carne haotic mușcând
Oprise zăpada din cer să se cearnă.

Cu sufletul gata amoruri să frâng
Privesc încântat și voios la povarnă,
Mi-a fost de folos nesperat astă-iarnă
Căciula, sumanul, din mielul plăpând.

Aștept relaxat și privesc prin lucarnă
Să văd alambicul de zor picurând,
E viața frumoasă și beau fredonând,
Că țuica pe care „am dat-o pe goarnă”,

Mi-a fost de folos nesperat astă-iarnă.

Temeri

Vorbind de marea relaxare
Sunt mulți pe-aici cuprinși de teamă,
Că iarăși la serviciu-i cheamă
Motiv de neagră supărare.

Să lenevească nu-i o dramă
Aveau și ei justificare,
Vobind de marea relaxare
Sunt mulți pe-aici cuprinși de teamă.

Și n-au nimic în apărare,
De-acum la muncă nu la cramă,
De-aceea-njură toți de mamă
Că sunt cuprinși de disperare,

Vorbind de marea relaxare.

Exagerare

Să vorbim de relaxare
Sună-al dracu de ciudat,
Când de ape-s inundat
Și mă plouă-n casa mare.

N-avem ajutor de stat
Și-i motiv de supărare,
Să vorbim de relaxare
Sună-al dracu de ciudat.

Când noroiu-i pe cărare
Și Bahluiu-i revărsat,
Nu pot fi decât stresat
Și, e o exagerare

Să vorbim de relaxare.