Premianti grafică satiricăPremianți epigramăPremianți poezieGalerie foto
Palmares si juriu grafica.pdf

Secțiunea Grafică satirică


Premiul I – Jitet Kustana – Indonezia


Premiul II – Constantin Ciosu – România


Premiul III – Alexandrescu Aurel-Stefan – România


Premiul III – Hamid Soufi – Iran


Premiul George Gavrilean – J.Basco – Brazilia

Palmares si juriu literatura.pdf

Secțiunea Epigramă


Premiul I – Chitul Grigore

Motto: „ Alice în ţara minciunilor ”
1.Unui umorist lipsit de talent, participant la festivalul „Umor la… Gura Humorului”
Când ne recită autorul
Conchid, văzându-i făcătura,
Că cei ce nu-nţeleg (H)umorul
Ar trebui să lase… gura!

2.Unui pseudoumorist, în recital la festivalulul „Umor la… Gura Humorului”
Spectatorii muţi, în bloc,
Îl ascultă cu uimire:
Mulţi se-nchină chiar pe loc,
Ceilalţi merg la mănăstire!

3.Culmea gropii de gunoi începută în pasul Mestecăniş

Să faci depozit de gunoi,
Pe-aceste plaiuri nebătute
Decât de turmele de oi,
E un proiect – scuzaţi! – ce pute!

4.Nedumerire la festivalul „Umor la… Gura Humorului”
Din obcini, munţi şi de pe dealuri
Coboară-n iar întreg poporul
Ce-a auzit de festivaluri
Şi-ntreabă: Unde e… (H)umorul?

5.Bucolică
La Dorna e o feerie,
Căci se aud în orice noapte
Doar vaci ce râd de bucurie
Visând că dau întruna lapte.


Premiul II – Dan Norea

Motto: Gospodarul (h)umorist nu e niciodată trist

ALEGERI LOCALE ÎN GURA HUMORULUI
Stă pe gânduri un alegător:
Candidatul e contradictoriu,
Are-o Gură plină de Humor,
Însă-i tare sobru-n teritoriu.

BALUL GOSPODARILOR
Văzând la bal (pe post de invitat)
Pe pajiște, nu doar un gospodar,
Ci patru sute, am realizat:
E foarte greu aici s-alegi primar.

DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENȚII BUNE…

Un preot tânăr, la Humor trimis,
Văzând călugărițe frumușele
Oftă, căci drumul lui spre paradis
Era pavat doar cu intenții rele.

LA CETATEA SUCEVEI
Ostașii lui Ștefán, cu acribie,
În șir așteaptă la PULBERĂRIE,
Căci pe furiș, o mână șugubeață
A răzuit trei litere din față.

CULORILE MĂNĂSTIRILOR
Îmi plac și verde-crudul Suceviței
Și galben-auriul Moldoviței,
La Voroneț, albastrul orbitor,
Da-n frunte-i roșul sec de la Humor!


Premiul II – David Valentin

Motto : ”Călărețul fără cap”

Doi ochi albaștri
Cu ie și-nflorate rochii,
În prea frumoasa Bucovină,
Femeia mai închide ochii…
Când e, de obicei, “di vină”.

Joc de doi
În doi, la Dorna, lin dansează,
Bărbații cu-ale lor femei,
Dar jocul brusc degenerează
Într-o bătută… când sunt trei.

Stefan, Stefan, Domn cel Mare
La Putna, mă căznesc avan,
Bătând mătănii cu temei,
Căci vreau să fiu precum Ștefan…
Când este vorba de femei.

Popas la Liveni
Fugind de-al străzilor tumult,
În noapte, vreau sub cer de stele,
Doar pe Enescu să-l ascult,
Dar nu aud decât manele !

Idilă la Humor
Frumos i-e chipul și veșmântul,
Dar mândra mi-a ucis umorul:
Și-acuma fug mâncând pământul,
C-avea o gură… cât Humorul.


Premiul III – Nicolae Bunduri

Moto: „Arz-o focu’ beutură!”

1. (H)umoriştilor din Bucovina
La schituri sfinte – fascinante,
Când scrieţi versuri cu (H)umor,
Stau şi măicuţele pe „ poante”…
Şi Mânăstirea-ntr-un „ picior”!

2. Paradox
S-a cultivat, spre nemurire,
În Bucovina – plai integru –
Umorul alb la Mânăstire . . .
Şi-n Parlament…umorul negru.

3. La venirea unei Doamne în Bucovina
Şi oile (v-o spun pe şleau!)
Deţin (H)umoru’- bată-l vina;
E drept că brânză nu prea dau
Dar ştiu să scrie…BUCOVINA.

4. Brand-uri bucovinene
Spre Bucovina când te sui
Şi poposeşti în dreptul bornei,
Umorul pare bun, dar nu-i …
Ca brânza de la Vatra Dornei!

5. La festivalul de umor,
din „Mânăstirea Humorului”

La „Mânăstire”-n sindrofii,
De poanta cea bucovineană,
A râs cu lacrimi până şi . . .
Măicuţa Sfântă din Icoană.

Palmares si juriu literatura.pdf

Secțiunea Poezie


Premiul I – Lunca Niculai

Moto: „Humoreska”

LA BOMBA CU FOCOASE

Îmi amintesc și-acum de seara-n care
La Poclitaru-n ,,cooperativă”,
Venise să ,,presteze” folk o divă
Cu glasul gâjâit de fumătoare.

O însoțea un tip cu tatuaje
Brunet și știrb, pe post de amorez,
Ce-i transporta chitara ,,Ibanez”,
Având talente la cărat bagaje.

Iar tipa, cu un aer hippie, blondă,
A dat rapid de dușcă un coniac,
Apoi, decisă, a venit de hac
La două vodci sorbite-ncet, la sondă

Și-a încercat să cânte piese vechi,
Dar într-o disonanță-atât de crasă,
C-a trebuit ca cei prezenți la masă
Să-și bage șervețelele-n urechi.

Ca animal, era gagica șic,
Prin felul cum mișca din buci agale,
Cu niște gambe până-n amigdale
Și cu un decolteu pân-la buric!

Eu transpiram ca mocănița-n gară,
Cu ochii bulbucați precum brotacii,
Văzând cum tipa-și unduiește cracii,
Mai-mai să-i iasă țâțele afară!…

Iar ca să n-o lungesc de data asta,
Vă spun că-n timp ce contemplam pipiţa,
M-am înecat îngrozitor cu pizza,
Deci, cred că iar m-a blestemat nevasta!!

Epilog:
Dar ingerând și sosul iute foc
Distras erotic și admirativ,
Trei zile am simțit intempestiv
Vii usturimi într-un anume loc!

INSTANTANEU LA ,,BALUL GOSPODARILOR”

Un autor, se zice, cu talent,
Din tagma celor care au umor,
Acum un an sau doi a fost prezent
La ,,Balul Gospodarilor” – Humor.

Și-aici, în noaptea cu argint de lună,
Înfierbântat de vin și de pălincă,
În cântec de vioară și tilincă
A invitat, discret, la dans o jună.

Și să te ții, apoi, că timp de-o oră,
Pân-ce ajunse leoarcă de sudoare,
Înveșmântat în straie populare
Jucă bătută, sârbă, rock(!) și-o horă,

Că a stârnit tot colbul din ogradă
În nori compacți ce-ți înfundau gâtlejul
Când se-nvârtea prin curte ca vârtejul
Stârnit sub pașii lui ca de-o tornadă!

Atunci, cu colbu-n nas, un gospodar
Ce-i cunoscut de toți ca bun de glume,
S-a ridicat, rostind spre-ntreaga lume
Cu glasul răspicat și foarte clar:

,, Acesta-i Toderașcu din Vaslui,
Un umorist ce scrie cărți cu vrafu’;
Dar, ce păcat, că din talentul lui,
Acum, precum vedeți, se-alege prafu’!”

SONET DE NIMIC

Deși cu greu pot fi numit poet
Când muza e cu mine, astăzi, crudă,
Privind în ochi realitatea nudă,
Am isprăvit o strofă din sonet.

Așa că, procedând încet-încet,
Chiar dacă-mi vine a urla de ciudă,
Cât timp cerneala din condei e udă,
Termin și-a doua strofă-n mod concret.

Dar greul încă n-a trecut; El vine
Îndată ce voi trece la terține,
Dar iată este gata și terțina,

Încât, în cea de-a doua pot susține
C-acest sonet al meu, bătu-l-ar vina,
E-o mostră de… umor în Bucovina!


Premiul II – Bruma Petru

Schaltiniena (H)umorului de Bucovina
L-aţi pus pe H în paranteză
Şi, bravo! bine-aţi procedat.
Nu c-aş fi eu vreun învăţat
Cu doctorat în exegeză,

Dar ştiu destule. în sinteză:
Umor cu H, adevărat,
Făcut să cazi de pe dormeză

Doar Humuleşti de Neamţ a dat.
Cu-al vostru dormi buştean în pat
Alăturea de-o coafeză.

Schaltiniena maşinii de contravenţii în Târgul Humorului
Cântă cucul peste tot.
Zarvă mare-n Bucovina.
Zumzăie-n zig-zag albina
Ca o dubă de DIICOT

Care-i ia pe cei ce scot
Pocnitori din praf de China.
Inăuntru-i ia, nu-n bot!

Dar de umorişti, haina
Nu se-atinge, bat-o vina.

Cică-s expiraţi ca lot.

Schaltiniena podului fără balustradă
lui Eugen Sfichi
în Bucovina sunt minunăţii –
Obcine cu mioare de zăpadă,
Fetiţe dulci în baruri şi pe stradă,
De povestit o noapte la copii.

Iar la Humorul Moldovan de vii,
Opreşte-ţi pasul, ochii tăi să vadă
Pe lângă Turnul Sfintei Ctitorii

Şi Podul Vesel, fără balustradă,
Cu şanţ sub el, în care-ajung să cadă

Doar umoriştii treji, nu cei cheflii.


Premiul III – Slavu Petronela-Vali

Motto: Sui generis

Gândacul și opinca
Fabulă

Deunăzi, la Căminul Cultural
Înveșmântați în straie populare,
S-au strâns bucovinenii toți la bal,
Precum se face-n zi de sărbătoare.

Și-n timp ce-opincile loveau, cu sete,
Podeaua, de se zguduia clădirea,
Un gândăcel venit de pe perete,
Din prag, ciudos, își arunca privirea.

Văzând opincile săltând în horă,
Le-a spus că-s demodate și urâte.
Acesta s-au făcut că îl ignoră
Și-a trăncănit el câte și mai câte,

Doar până-n clipa-n care o opincă
De prag se-apropie încetișor,
Sătulă de atâta caterincă,
Și a strivit gândacul bârfitor.

Morala
De ții la demnitatea ta, contează,
Când dai de câte unul cu arțag,
Ce te jignește sau te defăimează,
Să nu te lași, să pui picioru-n prag!

Fabula măreției

În ”Țara Fagilor”, cum e numită
A noastră Bucovină, plai de dor,
Pe-o mândră obcină împădurită,
Un fag era elogiat, de zor.

O mierlă-i ciripea că e frumos
Că are rădăcina-nfiptă bine,
Iar cucul, că e drept și arătos,
Așa că nu se face de rușine.

Cum asculta el, entuziasmat,
Nici n-a văzut că vine un localnic.
Acesta prima cracă i-a tăiat,
Apoi, și altele, și trunchiul falnic.

Nu-ntâmplător a fost ales chiar el,
La fagii-ntortocheați nu s-a uitat,
Aceștia nu-l interesau defel,
Un trunchi frumos fiind de preferat.

Și-n lumea noastră e la fel, se știe,
Iar fapta are o morală, iaca:
Atunci când te remarci prin măreție,
Se vor găsi destui să-ți taie craca!

Chișița și ouăle
Fabulă

Aproape de-Nviere, pe-un plocat,
Stăteau la coadă ouăle, grămadă,
În casa unui humorean bogat,
Visând încondeiate să se vadă.

Dar cât pe ce să iasă cu scandal,
Căci ouăle nu mai aveau răbdare,
Iar biata chișiță din păr de cal
Îl decora frumos pe fiecare.

O chișiță zvârlită-ntr-un pahar,
Ce nu mai folosea chiar nimănui,
Și-avea un fir din coadă de măgar,
Deci, moștenea, genetic, firea lui,

S-a apucat și ea de-ncondeiat
(Zicând că dă o mână de-ajutor)
Vreo două ouă, dar ce a urmat…
Dezastru! A fost vai de coaja lor!

Morala o deduci imediat
Și îți provoacă-un zâmbet dulce-amar,
Căci, oare, cui nu i s-a întâmplat
Să fie-ncondeiat de un măgar?