La împlinirea a treizeci de ani, vârstă a maturității, se cuvine a rememora câteva momente din existența unui FESTIVAL ce a devenit punct de reper pe harta umoriștilor lumii.
Festivalul Internațional de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la… Gura Humorului” a debutat în anul 1991 din dorința de a valorifica, în manieră umoristică, denumirea orașului chiar dacă numele lui se datorează, de fapt, amplasării localității Gura Humorului la confluența râului Humor ( Repedea ) cu râul Moldova.
Așa cum spunea caricaturistul Albert Poch, acest loc „are, parcă, un nume predestinat sa fie rampă de lansare, tribună și adăpost pentru cei care s-au dedicat, iubesc si respectă arta de a râde cu folos”.
In mod cert, astăzi, există mai multe persoane/instituții care își revendică paternitatea Festivalului și, de altfel, cred că fiecare are dreptate, contribuind pe măsura priceperii, a dragostei , a perseverenței, a dăruirii și a posibilităților financiare la nașterea și perpetuarea manifestării.
Consider, însa, că Festivalul n-ar fi existat dacă aici, la Gura Hunorului, nu se găseau oameni talentați care s-au încumetat să înfrunte vremurile vitrege de până în decembrie 1989 folosind vârful peniței pentru a pune la colț nedreptățile, prostia, ignoranța, lipsa de respect sau răutatățile care ne guvernau existența. Riscându-și, chiar, libertatea. Numele lor sunt George Gavrilean, Radu Bercea, Florin Sușinschi si Teo Bocăneț ale caror lucrări erau căutate/vânate, comentate și savurate cu aceeași plăcere/bucurie precum lucrările munteanului Mihai Stanescu.
Acesta a fost începutul. O idee materializată și susținută, în ani, de autoritățile locale în deplină colaborare cu instituțiile județene de resort și, începând cu anul 2014, în colaborare cu localiatea soră și vecină – Mănăstirea Humorului – care și-a adjudecat secțiunea de literatură umoristică.
O perioadă de timp, Festivalul a avut trei secțiuni : caricatură, epigramă și interpretare artistică, la cea de-a treia componentă renunțându-se în momentul în care mișcarea artistică de amatori a alunecat spre vulgaritate si indecență.
Astăzi, cele doua secțiuni în concurs sunt grafica satirică și litaratura umoristică ( epigramă și poezie) dar Festivalul Umor la… Gura Humorului a devenit, în timp, un eveniment cultural complex, cuprinzând, pe lângă secțiunile în concurs, spectacole umoristice susținute de mari actori de comedie, expoziții personale ale unor renumiți caricaturiști din întreaga lume, expoziții documentare ale revistele de umor din Europa, întâlniri cu scriitori renumiți, lansări de carte umoristică, expoziții de fotografie umoristică, demonstrații practice de portretistică umoristică (așa numitele „ateliere de grafică satirică”), recitaluri de epigramă, proiecții de comedii cinematografice, târguri ale meșteșugarilor șugubeți …
De la un eveniment de importanță regională, Festivalul a crescut la un Festival de importanță natională iar, din anul 2007, a devenit, cu adevărat, un Festival internațional cunoscut și recunoscut în întreaga lume. Glumind serios, obișnuim a spune ca lipsesc doar participanții din Antarctica. Dar, cum speranța nu moare niciodată …..
La ceas aniversar se cuvine a aduce mulțumire tuturor truditorilor care au făcut posibil ca inteligența românească din “Gura de rai” de la Gura Humorului să rezoneneze, de la o ediție la alta, până la hotară și, din gură în gură, dincolo de hotară: organizatorilor, sponsorilor, membrilor juriilor, artiștilor plastici (pictori, caricaturiști, graficieni ), scriitorilor, președintelui de onoare al Festivalului –Ștefan Popa Popa’S, concurenților, colaboratorilor din mass-media, expozanților, tuturor “fețelor nevăzute” ( precum mașinisti, sunetiști și mulți alții ) și, nu în ultimul rând, publicului spectator si beneficiar.
Personal, sunt onorată că am făcut parte dintr-un asemenea mecanism, că am avut șansa de a cunoaște oameni cu totul și cu totul speciali, participanți la toate sectiunile și momentele Festivalului, șansa de a-mi face prieteni minunați aici, în țara mea, și în lumea largă, șansa de a nu-mi pierde speranța, de a continua a crede că oamenii adevartați există. Cred, cu toată tăria, ca cei buni, chiar daca nu sunt mulți, prin faptele lor, ne vor salva pe noi toți, vor salva omenirea.
Dar, să nu ne culcăm pe-o ureche! Ei trebuie ajutați!
Elvira Romaniuc