Un zîmbet în oglindă. Mă consider un veteran al festivalului humorean, am venit către prezent împreună, aducînd amintiri din viitor și imagini ale unei deveniri culturale, unice, personalizate, și inconfundabile. În timp, s-au perindat pe simeze, pe scena Casei de Cultură, în intimitatea creației literare, nume mari ale spiritualității noastre, și nu numai: Festivalul are pieptul încărcat de medaliile zîmbetului, conferite de colectivitatea gînditoare, de intelighenția ce a pus în joc toate atuurile sale, la vedere. Mii și mii de caricaturi, din aproape toate țările Lumii, mii și mii de epigrame, din toate colțurile istețimii cu duh, spectacole, cu sutele, desfășurări de forțe artistice, colective, cuprinse în cîntecul și dansul, populare.
De fiecare dată, reveneam cu patima descoperitorului de americi, și de fiecare dată, o găseam răsplătită. Ce face deosebit acest Festival? Implică, necondiționat, toată suflarea Cetății, și oamenii săi se mîndresc cu acestă sărbătoare de spirit, întîmpinîndu-și oaspeții cu pîinea și sarea sufletului. Reverberează și respiră alături comuna Mînăstirea Humorului. Doi Primari dedicați, o obște dedicată, o organizare fără cusur, centrată pe truda celor de la Muzeu.
În urmă cu niște ani am trăit bucuria de a fi numit și consacrat „Cetățean de onoare” al Orașului Gura-Humorului. De aceea și din alte mii de motive, îmi trec acest Titlu, în biografie, la loc de cinste. 30 de ani din viața mea și din existența acestui Oraș: undeva la poale de Subarini sufletele ni se întîlnesc …
Cornel Udrea