Cartoon Section
1st Prize – Raed Khalil – Siria
2nd Prize – Konstantin Kazanchev – Ucraina
2nd Prize – Michel Moro Gómez – Cuba
3rd Prize – Igor Lukyanchenko – Ucraina
3rd Prize – Nikolay Chernyshev – Rusia
George Gavrilean Prize – Danny Yustiniadi – Indonezia
Premiul George Gavrilean Prize – Jitet Kustana – Indonezia
Epigram Section
1st Prize – Marian Grăjdeanu
FERRARI, ZICI?
Că vechiul meu Trabant mai corespunde,
V-aduc un argument la îndemână:
Am prins o sută doar în trei secunde…
(Rămas pe Transalpina fără frână!)
SOȚIA EDITORULUI
Când trece, pe cântar, de-o sută,
Deși subțire-a fost clădită,
Mi-i clar că-n formă revăzută
E foarte mult adăugită!
FILOSOFIE ANCESTRALĂ
Fluierând pe game cu bemoli,
Medita ciobanul cu opinci:
Când Pământul are doar doi poli,
Cum de-o sută are… numai cinci?!
Nu poți duce-o viață cumsecade
În raport cu norma absolută,
Nici la minus două-ș-cinci de grade,
Nici la minus două-ș-cinci la sută!
HUMOR 38…(în amfibrah)
Nici bani și nici diplome-n rame
Nu vreau de la o competiție,
Ci doar să prezint epigrame
Și-n cea de-a o suta ediție!!
2nd Prize – Florin Rotaru
Flirt
M-a fermecat c-un zâmbet juna
Şi-am întrebat-o la derută:
“Vrei să-ți dau soarele sau luna?”
Ea mi-a şoptit discret: “o sută”.
Statistici
În tinerețe, când eram holtei,
M-am bucurat şi eu din plin de viață
Şi am iubit vreo sută de femei
(Trei dintre ele chiar au fost de față).
Speranțe
Eu cu timpul în dispută
N-am să intru în zadar,
Poate n-oi trăi o sută,
Dar măcar un centenar.
L-a cuprins de-un timp deruta:
Soața-i, fostă top model,
A ajuns să bată suta
Şi, din când în când, pe el.
Pe şosea
În trafic este foarte cunoscută,
În special pe drumuri rutiere
De regulă, ea merge cu o sută,
Dar este loc şi de negociere.
3rd Prize – Laurențiu Ghiță
“Pescărească”
Tehnici pescăreşti ne-nvaţă
Că o ştiucă mai crescută
Muşcă mult mai iute,-n piaţă,
La hârtia de o sută.
Motivaţie
Sperând că un denunț îl mai ajută,
S-a dus la birt și-a dat pe gât o sută;
Având curaj, se duse mai apoi
La procuror,… să dea în gât vreo doi!
Secretul longevităţii
Un sfat de la medicii contemporani
Citim în gazete la două-trei zile:
De vrei să ajungi către-o sută de ani,
Evită s-ajungi către-o sută de kile!
O sută e-un procent destul de mare,
Care confirmă practic procedeul
Prin care,-n multe sate, la votare,
E minimul ce-l scoate PSD-ul!
Păi, chiar aşa!
Sunt necesare-n actul de creaţie
Şi de interpretare, orişicât,
O sută de procente inspiraţie.
(Şi expiraţie, zic eu, cam tot pe-atât)!
Poetry Section
1st Prize – Petronela Vali Slavu
Fabula bancnotei îngâmfate
E mare tărăboi în portmoneu…
Vreo patru-cinci bancnote de 1 leu
Ascultă cum surata lor mai mare,
Bancnota de 100, mândră tare,
Cu aroganță, un discurs le ține:
– Oricum, voi sunteți mici, dar, lângă mine,
Păreți neînsemnate, pe cuvânt!
Eu, de rușine, aș intra-n pământ,
Văzându-mă atât de pricăjită.
De oameni, eu – se știe – sunt râvnită,
Căci am valoare. Suta este sută!…
Și-ar mai fi spus sărmana încrezută
Și alte vorbe, vrute și nevrute,
Dar o bancnotă (sâc!) de 200
A apărut și, surâzând, i-a zis:
– Micuțo, ce faci tu aici? Precis,
Credeai că-n portmoneu ești cea mai mare,
Că-n lumea asta n-ai asemănare.
Și chiar ești valoroasă – vezi tu bine –
Când te compari cu cei mai slabi ca tine!
Dintre sutele de fete
Parodie mondenă, după „Dintre sute de catarge”
Dintre sutele de fete
Fără niciun rost în viață,
Prin talk-show-uri, mari vedete,
Câte vor ajunge-n față?
Dintre sute de bipede
Ahtiate după bani,
Câte, oare, s-or încrede
În eternii donjuani?
Dintre sute de miare,
De prin conturi, de pe carduri,
Câte se vor duce, oare,
Pe gablonțuri, rujuri, farduri?
Dintre sute de imagini
Cu fetițe cam vulgare,
Câte o să umple pagini
De reviste și ziare?
Nu pot să-nțeleg nicicum
Care-s idealurile,
Când te însoțesc la drum
Vânturile, valurile.
Am auzit c-un molcom ardelean
Avea-n ciopor o sută de oițe,
De fapt, o sută una, căci, de-un an,
S-a procopsit c-o oaie mai cu fițe.
A botezat-o Mia și-a-ncercat
S-o mai calmeze, căci era vioaie
Dar, din păcate, fără rezultat,
Căci Mia… o făcea mereu de oaie.
Îl necăjea, cu stilul ei rebel,
În orice zi, ovina cea zglobie,
Dar ardeleanul nostru, calm de fel,
Zicea mereu: „Atâta bai să fie!”
Și-a fost chiar bai, că Mia, într-o zi,
Căzu de pe o strâncă, dintr-odată,
Iar după dumneaei, cât ai clipi,
S-a aruncat în râpă turma toată.
Ciobanul, calm, constată tragedia
Și spune, molfăind încet un pai:
„No – vorba aia – unde-o mers ea, Mia,
Și suta poate merge! Niciun bai!”
1st Prize – Sanda Nicucie
Hai să dăm…
Hai să ne unim și-n pace să m-aștepți la Primărie,
Cu-n buchet din toate cele și-un bilet din ce-o să fie.
Cu priviri împreunate-n vin de zor și până-n seară,
Să ne crească printre da-uri pofta noastră literară.
Să ne prindem în tăcere frunzulițe verzi pe dește.
Să ne pupe toți de-a valma unde-o fi și, creștinește,
Și primarul ce, degrabă, ne va duce-n Mănăstirea
Unde tu și eu, de-o sută, vom pecetlui unirea.
Să ne cânte gospodarii până ne-or culca cocoșii
Horă mare să încingă moșulicele cu moșii.
Să ne plimbe-aghiotanții rânduri, rânduri cu bărcuța
Și-n costume populare să ne-mbrace doamna Uța.
Să pozăm în grup și solo cu berbecul la proțap
Și din berea cea de casă să ne-ntrecem țap cu țap.
Prin ceaunul cu fasole să-alergăm de-o afumătură,
Pân’ ne-om pierde câte unul, stan-grămadă, cască-gură.
Hai să ne unim degrabă până zorii ni se-ngână
Să ne dăm cu puncte, puncte, hai să dăm până răsună
Integrarea noastră-n datini, cu dorința absolută!
Să trăim reîntregirea, măcar azi, la ani o … sută.
Reîntregire (Rondel de Gură Mare)
Care mai de care, domni și Doamne-ajută
Una după după alta vin și mor iubiri.
A-nceput concursul, cea mai cea o sută
Va fi cap de listă peste mânăstiri.
Vor bătea mătănii, clopote-n redută
Vor lansa jurații, hoarda de martiri.
Care mai de care, domni și Doamne-ajută
Una după după alta vin și mor iubiri.
Că, în fond, nu-i premiu cel care-i permută
Pe poeți, ci dorul unei întregiri,
De meleag și glie bine-ntreținută-
Nu contează ceasul din plecări-veniri,
Care mai de care, domni pe doamne-ajută.
Să-mi iau cu tine nuntă și munţi de-ngrijorare,
Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă
Și nu ne joacă-n horă, cămașa, soacra mare,
Când sfinţi-n calendare o să-l prefacă-n apă.
Să-mi iau cu tine-o sută de vieţi la întâmplare
Să le-aruncăm la zaruri până-n a suta groapă,
În locuri cu verdeaţă, ca bonus fostul papă
Ce va cânta prohodul, în cor cu bocitoare.
Să-mi iau cu tine lună și să o-ngrop în miere
Și roi cu roi, albine s-o-nghită pentru noi.
Să vină șerpi pe limbă cu merii plini cu mere,
Eu urc în beci cenușa și paiele-ntr-o joi.
Să nu fie nici suta ci ultima-nviere.
Să-mi iau… Nu iau nimica! Doar vorbele-napoi.
2nd Prize – Janet Nica
POVESTE DE ADORMIT ADULŢII
A fost demult, ăhă!… un moş
Vecin c-o babă cam trufaşă.
Avea moşneagul un cocoş,
Iar baba – contra!- o… cocoaşă.
Și ani, o sută-au stat în loc,
Simţind că parcă se sufocă.
În pieptul lui mocnea un foc,
În pieptul ei mocnea o… focă.
Fiind, oleacă, armăsar,
Pleca moşneagu-așa, spre seară
Şi sta, visând, cu nasu-n bar,
Iar baba sta cu nasu-n… bară.
Era, pe-atunci, apropitar,
Un ţar cu mintea cam sprinţară;
Când moşu-ades pleca la ţar,
Vecina lui pleca la… ţară.
În ciuda greului urcuş,
Tristeţea fuse jucăuşă.
Avuse moşul ani de tuş,
Avuse baba ani de… tuşă.
Ei n-adunară miere-n stup,
Fu cam săracă-a vieţii supă.
Moşneagul s-a luptat c-un lup,
Iar baba s-a luptat c-o… lupă.
Sădind un nuc, să fie hram,
Să aibă-n fapt egală vamă,
Crescu spre moş un dulce ram,
Spre babă-n schimb, crescu o… ramă.
Născut pe un străin tărâm,
Moșneagul, slab ca o parâmă,
Fiind latin, trăgea la Râm…
Iar baba, des, trăgea la… râmă!
Nesuportând al vremii jug,
Spre nemurire-au vrut să fugă,
Dar moşul fuse ars pe rug,
Iar baba arsă fu pe… rugă.
Şi la pomană, mare chin,
Sătenii-n turmă-au vrut să vină.
Acas’ la moş băură vin,
La dânsa, toţi băură… vină.
PRIN CARE BĂRBAȚII NU MAI AU VOIE
ȘĂ-ȘI BATĂ SOȚIILE
Azi, cu forță, e cerută
O schimbare sută-n sută,
Să putem și noi a spune
Că făcurăm o minune.
Înainte, lumea știe,
Se trăia în armonie,
Îți băteai soția rar,
După un străbun orar!
Însă-acuma, se-nțelege,
Se va da o nouă lege
Și exact din toamna asta,
Nu mai poți să-ți bați nevasta.
Deci, prin legea care fi-va,
Se-ngustează perspectiva:
Ni se cer instincte calme,
Când nevasta cere palme!
Dar muierea nebătută
Este pururea-n derută,
Drept urmare, în derivă,
Ea devine depresivă!
În concluzie, declar
Ca să fie foarte clar:
C-un așa demers ridicol,
Națiunea e-n pericol!
UNUI PROASPĂT ÎNSURĂȚEL
La ani, o sută, ieri, vecinul
S-a însurat, sfidând hazardul,
Deci, nu contează buletinul,
Nici dragostea, ci numai…cardul !
Și descifrând, acum, hazadul
Din anecdota cu vecinul :
Azi nu contează-n sine, cardul,
Ci doar acel ce știe… PIN-ul!
3rd prize – Valentin David
Șobolanul și cașcavalul
Un șobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Și s-a-grășat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Acumulând peste hotare castele, conturi dolofane,
În care stau înghesuite cu sutele de milioane,
Vazu cum șade nepăzită într-o cămară, o bucată,
De cascaval, îmbietoare, cu un miros ce te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare, că paznicul, un nea Caisă
Plecând probabil la plimbare lăsase ușa larg deschisă.
-Ia stai măi frate că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de cașcaval în gură,
Deși am grâne în cămară, și-am strîns averi spectaculoase,
Am iaht o vilă cu piscină și-n capitală șapte case,
De cascaval acum am poftă, de apă mi-este plină gura,
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum cașcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păși tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere,
Dar când pe pradă puse mâna și-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise la capcană, cu zgomot, ușa-n urma lui!
Morala
Când rozătoarele-s lovite de-al lăcomiei handicap
În doză mare, cașcavalul, le poate da dureri de cap!
Concert cu cântec
În mijlocul pădurii, într-un stejar stufos,
Cânta privighetoarea un tril melodios,
Iar jos, în umbra deasă, o asculta-ncântată
Suflarea din pădure, sublim înfiorată.
În plin concert, în zgardă c-un brav foxterier,
Trecu cu pușca-n mână un mârșav braconier
Ce auzind concertul și notele acute
Crezu că e momentul să-mpuște niște sute,
Punând privighetoarea care cânta cu foc,
Să cânte-n colivie în zi de iarmaroc.
A doua zi se-ntoarse cu bețele cu clei,
Pe care presărase grăunțele de mei,
Si-a capturat degrabă modesta zburătoare,
Ce căuta, naivă, flâmândă, de mâncare.
Sărmana păsărică, ajunsă-ntre zăbrele,
Nu mai cânta ca-n codru sub cerul plin de stele,
Ci revărsa din gușă doar cântece de jale
De lăcrimau sătenii ce-i întâlneau în cale.
În valul de proteste porni o hărmălaie,
Primind braconierul și-o mama de bătaie,
Căci oamenii croindu-l cu bâtele pe spate,
Lăsară zburătoarea să zboare-n libertate!
Morala
Zâmbește păsărica și cântă fericită,
Doar dacă se găsește pe craca potrivită!
Un parior dresă un cimpanzeu,
Ce-a deveni neîntrecut jocheu.
Era ușor, agil, cu gură mare,
Iar calul relaxat părea să zboare.
Ca și trofeu, acest jocheu cu blană,
Se mulțumea, modest, cu o banană,
Pe cănd stăpânul său cu rang de Sir,
Își îndesa cu sutele-n în chimir.
Urmând o competiție-nsemnată,
Stăpânul, lacom, l-a înscris pe dată
Și-avid să depășească bariere
A pariat întreaga sa avere.
Maimuța cu cascheta sa vărgată,
Luă un start lansat, ca o săgeată,
Lăsînd plutonu-n spate cam o milă,
Zburând spre o victorie facilă.
Cand mai avea din cursă o zecime,
Subit văzu maimuța în mulțime,
Un prichindel cu plete lungi, bălane,
Ce-avea în mână câteva banane.
Aplaudată și fiind pe val,
Sări maimuța grabnic de pe cal
Și alergă la copilaș, pe dată,
Crezând că o să fie premiată.
Morala
Pe cai înalți, avem în cap de țară,
Mulțimi de cimpanzei, ce vor să pară,
Că au, vremelnic, trăsături umane…
Dar sunt înnebuniți după banane!
