2nd Prize – Florin Radulescu
Zanzibar
Am ghinion: sunt norocos, scumpete,
De când ţi-am luat iubirea-n custodie,
Fi’ndcă etern îţi vine pe chelie,
Când sforăi demn cu dropsu’ la perete,
Să mă perturbi, angelică mistrie,
Din visu-n care speli duios şosete
Şi-o blondă-mi face razii la cotlete
Cu sâni viteji ce cad la datorie…
Mi-ai faultat destinul la Plafar,
Momindu-mă c-un ceai de rostopască,
Dar azi plictisul meu ar vrea să pască
Pe alt imaş, cu altă zână flască;
O să dispar, călăre pe măgar,
La dracu-n praznic, via Zanzibar…
Când explodezi în gând ca o granată (sonet)
Când explodezi în gând ca o granată,
Dorinţa se dă huţa pe câmpie,
Şi îmi surâde-n visul de hârtie
Norocul, ca o dragoste pătrată.
Răstoarnă-mi simţul, bruna mea stihie
Şi lasă-mi întâmplarea bulversată,
Din zăpăceala ta înmiresmată
Mai lasă-mă să tai doar o felie.
Din nori concavi aş ţese-o goeletă
Şi navigând pe cerul greu de smalţ,
Un anotimp ce cântă la flaşnetă
Să ne închidă veşnic într-un valţ;
Dar ghinion: eşti zâna mea concretă
Şi cu iubirea ta eu ma încalţ.
Sunt norocos. Mi-eşti sufletul pereche,
Eşti visul roz ieşit din balamale,
Când îmi şopteşti reţete de sarmale;
Ce ghinion că am doar o ureche…
În noapte, ghinion: o iei la vale,
Eşti gingaş tăvălug lovit de streche
Şi m-ar turti amorul tău de ţeche;
Noroc că dau bezmetic din pedale .
Te amo, gâza mea voluminoasă,
Mă-ntreb mereu: de n-aş fi existat,
Ai fi avut noroc să dai la coasă
Şi să-mi repari şi fierul de călcat?
Eşti pentru mine ghinion extrem,
De nu te-aflam, acum aveam harem!
