Secțiunea Grafică satirică
Premiul I – Adrian Vasile Trestian – România
Premiul II – Leonte Năstase – România
Premiul III – Ovidiu Ambrozie Bortă – România
Premiul III – Ştefan Boroş – România
Premiul George Gavrilean – Valentin Chibrit – România
Secțiunea Epigramă
Premiul I – Miha Batog Bujeniță
Înverșunatul vorbitor
Acoperea ca o rafală
C-al său discurs sforăitor
Sforăiturile din sală.
Adormit la volan, un deputat a accidentat pe trotuar cinci pietoni
De ce să-i acuzăm frcvent
Și să-i hulim cotidian
Că dânșii dorm în Parlament?
Poftim, mai dorm și la volan!
Promovare ierarhică la Poliție
La numirea-n funcție, declar
Că vechimea nu e de ajuns:
Una e să-l “ungi” drept comisar
Și-alta e când comisaru-i „uns”.
Polițistul, spaima hoților
Pe hoțul prins îl ia de gât
Și-l leagă,, chiar minor fiind;
Mie-mi revine doar atât:
Să stau la pândă și să-l prind.
Mijloc specific
Pe temutul infractor,
Dat în urmărire,
Îl descoperi mai ușor
Sub acoperire.
Ajuns, după un chef mai acătării,
În zori acasă (mde, mai afumat)
Am cunoscut efectul dedublării –
Eram deja lângă navastă-n pat!
Soacră-mea crede că după moarte va ajunge în Rai
S-ajungă-n Rai, de Cel – de – Sus chemată,
Consider că ar fi inoportun.
Cine-a văzut un înger vreodată
Cu dinții-ngălbeniți de la tutun?
Dezamăgire
O fi trecut sau nu prin burtă,
Nu asta-i teama resimțită:
Beția dragostei e scurtă,
Doar mahmureala-i nesfârșită.
Cură de urzici pentru schimbarea sângelui
Îmi dă urzici nevasta mea
Și-n sinea mea mă bucur, zău.
Cum aș putea – o refuza
Când tot ea-mi face sânge rău?
Întâi aprilie
După cum se vede treaba,
Asta este în popor
Ziua-n care faci degeaba
Jurăminte de amor.
Premiul II – Ionel Andrașoni
De-abia acum iau bine seama
Că Ștefan, aprig domnitor,
Iubind în taină epigram,
I-a zis acestui târg … Humor.
Lui Emil Boc, candidat la Primăria Cluj Napoca
Când se trezește ars de-un foc
Și-atins de-o gravă alergie,
Funar aude: Boc! Boc! Boc!
În ușa de la primărie.
Când doi se luptă …
De la primărie pân-la prefectură
S-a întins de-o vreme stratul gros de ură
Dracul, de pe margini, pe făptaș îmbie
Să arunce-n luptă și-un car de prostie.
Ultima întâlnire
Vechiul meu prieten a trecut la fapte,
S-a-mbătat la patru și-a murit la șapte;
Când văzu nevasta starea lui ciudată
Zise: Încă-i bine față de- altădată!
Subtilitate
Păstrăvul, din valuri, către-un biet pescar:
-Ca întotdeauna, ai rămas măgar!
Cu momeala asta veche de-acum anul
Să te duci la baltă să corupi bibanul!
Țara asta dalbă a intrat în boală:
Doarme toată ziua, iar spre apus se scoală
Și de aici se aude până-n veșnicie
Cum îi taie hoții craca sub călcâie.
Dilemă
Cugetă în sine, mândru, ardeleanul:
Nu aduce ceasul ce- aduce anul!
Un oltean din spate, întrecându-i pasul:
Ba n-aduce anul ce-aduce ceasul.
Ieșire la iarbă verde
Am motive să mai scriu,
Nu sunt mort, sunt încă viu.
Cui nu-i plac nu mă citească
Poate-i ocupat să pască.
Colegilor mei epigramiști
Se cred grozavi ca Marțial,
Sau Cincinat și Păstorel,
Scriu simplu ca un tip real,
Semnez modest, nu Ion … Ionel.
Premiul III – Nicolae Zărnescu
De e dorință colosală
Sau doar indiferență crasă,
Prostia individuală
Devine fenomen de masă.
Candidaților electorali
Când noaptea la televizor,
Îi văd certându-se de zor
Și invocându-l des pe Domnul,
Îmi spun: “Eu voi alege … somnul!”
Fanta urnei electorale
Finalizând, ca fiecare,
Prin act, istovitoare, truda,
Celebra fantă – acum îmi pare
Poarta sărutului … lui Iuda.
“Muică, toți suntem de-un neam”
La urne votul când dădeam,
Știam că suntem toți de-un neam
Și de-aia-i totul fără rost:
Suntem de-un neam, dar de neam prost!
„Câinii latră, ursul merge”
Pe plai, de-a lungul și de-a latul,
Istoria-și urmează cursul,
Electoratu-i cu lătratul,
Iar PSD –ul plimbă ursul.
Ce vreme splendidă, ce soare!
Cât poate viața să îmi placă!
E iar corupția în floare,
Și pân-la toamnă o să se coacă!
Haos prezidențial
N-ar trebui să dăm uitării
Un amănunt ce nu ne place:
Când capul face și desface.
Atunci e vai de talpa țării.
Civilizație în parc
Privind absent la vârfuri sure,
Mă las furat de o idee:
Sunt multe scaune pe-alee,
Dar și mai multe în pădure.
Unui logoreic
Vorbește-ntruna, nu mai tace
Băgând șopârle și fitile
Și capul calendar îmi face
De simt că mă sfârșesc cu zile.
Sinceritate
Soția ieri m-a întrebat
Cu câte dame m-am culcat
Și i-am răspuns: Pe Dumnezeu
Îți zur că nu mai știu nici eu.